Poate fi prescris plagiatul în tezele de doctorat?[1]
Dumitru Sandu,
Universitatea București
Se poate prescrie furtul intelectual de tip plagiat,în tezele de doctorat, mai vechi, din România, când nu exista legislația de acum? Nu discutăm aici, plagiatul în general, ca furt intelectual în cercetarea științifică sau în educație, sau ca „fraudă în educație” (Draper et al. 2023). Argumentăm numai asupra necesității de a soluționa actuala problemă: frevent, demnitari care și-au luat doctoratul cu ani înainte, fără a respecta regulile de integritate academică, se apără de suspiciunea de plagiat prin discurs de tipul „așa era pe vremea mea, nu ne cereau să respectăm regulile de astăzi”. Mai ales dacă astfel de demnitari cu doctoratul susținut și validat, au fost prim-miniștrii (cazurile Nicolae Ciucă și Victor Ponta – vezi detalii în Șercan 2022a, Sercan 2022b), au avut câștig de cauză în justiție, cu justificări de tipul anterior menționat.
Nu vom insista, aici, pe cazuri, ci argumentăm, numai, includerea acestui tip de problemă în seria celor pe care CARFIA (Centrul de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică ), din Universitatea București, le pot trece la categoria probleme de integritate care trebuie rezolvate în România.
În Ghidul de Integritate în Cercetarea Științifică, urmat de către CNE (Consiliul Național de Etică în Cercetarea Științifică și Dezvoltarea Tehnologică), articolul 4.3.4, este specificat clar faptul că în România (secolelor XX și al XXI-lea, desigur)
„a existat tot timpul și o cultură a bunelor practici în materie de integritate în prezentarea rezultatelor de cercetare. Contactul cu modelele occidentale de bune practici în domeniu, mai simplu sau mai dificil, a existat în permanență. O simplă analiză pe text a lucrărilor științifice de doctorat, coordonate de personalități ale culturii românești, sau a publicațiilor din reviste naționale de prestigiu, poate susține fără dificultăți afirmația. Implicația de principiu a acestei constatări este că, indiferent de perioada de elaborare a lucrărilor de cercetare științifică, exigențele de bună conduită au fost aceleași.”
Desigur, plagiatul în lucrările de doctorat din România anilor 1970-2025, ca să limităm perioada de analiză, a avut și are componente etice și juridice. Componenta etică de integritate a fost permanentă. Din acest motiv nu se poate pretinde nicum că furtul intelectual în lucrările de doctorat a fost legitim într-o anume perioadă din intervalul dat.
Soluția de principiu care va trebui să fie structurată normativ este ca instituțiile actuale, juridice și universitare, să specifice clar ce anume reglementări ale bunelor practici de onestitate în redactarea lucrărilor de doctorat pot fi evaluate și, dacă este cazul, sancționate sub aspectul integrității academice, în mediu universitar, și ce anume aspecte pot fi reglementate juridic.Indiferent de cât de mult timp a trecut de la susținerea doctoratului, evaluarea sa publică să poată fi efectuată fără restricții de către oricine are expertiza necesară în domeniu, iar rezultatele și eventuale sancțiuni academice să poată fi propuse adecvat, în spațiile universitare, de educație, sau juridice, pe criterii și cu responsabilități specifice.
Parte din soluție ar putea fi:
- evaluarea conducătorilor de doctorat care au fost implicați în elaborarea tezelor de doctorat suspecte de plagiat, așa cum prevede și actualul Cod-cadru de deontologie și integritate universitară ;
- analiza plagiatului ca mod de citare incorectă, comparativ cu secvențele în care, în aceeași teză de doctorat sau în alte lucrări ale doctorandului, autorul a citat corect (CNECSDTI, 2021);
- analiza în două etape a unor astfel de teze suspecte de plagiat (ca și cum ar fi elaborate în prezent și, ulterior, pentru a înțelege, caz cu caz, recursul la posibilul plagiat);
- asigurarea independenței între evaluarea în spațiile universitare și cea juridică, în concordanță cu relativa independență între apectele moral-educaționale și cele juridice.
În lipsa unor reglementări clare, pe temă, se poate conchide foarte ușor că dacă ai dat doctoratul mai demult, sau dacă nu te-a reclamat nimeni în ultimele X luni de zile, „poți plagia cât cuprinde” la doctorat, cel puțin, sau dacă doctorandul este în poziție socială de putere.
În această serie tematică, un exemplu de problemă pentru care vor trebui găsite soluții normative este prevederea (CCR 2024) prin care se stipulează că nu poți retrage un titlu de doctor, dacă titlul în cauză a produs efecte administrative individuale (promovare , acordare de spor salarial etc.). Implicit, prevederea susține că plagiatul este prescriptibil, și poate fi trecut cu vederea dacă sunt îndeplinite condițiile anterioare. Soluționarea unei astfel de probleme poate fi realizată dacă se va face distincția necesară între consecințele juridico-administrative și cele morale ale plagiatului.
Soluții care să respecte și condițiile de integritate de durată a cercetării doctorale, dar și juridice, vor trebui găsite ca și în alte țări cu care ne comparăm frecvent în Europa. Nu am identificat pe internet condiții de prescriere a plagiatului, în context european, cel puțin pentru cercetarea de elită care este cea de tip doctoral.
Probabil că vor trebui elaborate scenarii de soluționare, mai întâi. Ar putea fi agreat, instituțional, un scenariu minimal de retragere a titlului de doctor de către un organism din domeniul educației superioare (Comisie de etică, CNATDCU, CNECSDTI) și anularea drepturilor salariale aferente titlului de doctor pentru plagiatorul în discuție? Care sunt alte scenarii?
Referințe bibliografice
CNECSDTI. (2021). Ghid de integritate în cercetarea științifică.
(La data redactării acestui material, link-ul funcțional pentru accesarea acestui ghid este cel de pe site-ul:
Curtea Constituțională a României (CCR). (2024). Decizia Nr. 121 din 7 martie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoziților art. 170 alin. (1) lit. B) din legea educației naționale nr. 1/2011.În Monitorul Oficial al României. Anul 192, Nr. 453.
Draper et al. (2023). MEANS TO COUNTER EDUCATION FRAUD. Legislation, practices and instruments. Council of Europe. ETINED. Vol. 7.
Ministerul Educației. (2024). Cod-cadrulde deontologie și integritate universitară.
Șercan, E. (2022a).Premierul Nicolae Ciucă a plagiat în teza de doctorat. Printre sursele copiate se numără alte două teze de doctorat. Press One, 18.01.
Șercan, E. (2022b). Cazul Ponta: reconstituirea celui mai infam plagiat din istoria României. Humanitas SA.
(Hiperlink-urile au fost accesate pe 10 februarie 2025.)
[1]Mulțumesc domnului profesor Constantin Brîncuș pentru sugestiile formulate în legătură cu acest scurt material. Evident, responsabilitatea pentru conținutul și forma de redactare a textului de față îmi aparține în întregime.
