Domeniul Științelor Integrității, pentru care am pus primele semințe la IRAFPA, dar și la CARFIA, în România, devine tot mai dificil și complicat de gestionat în ce privește frauda academică și în cercetare odată cu larga aplicabilitate a LLM. Una dintre marile temeri, în lumea academică, e legată de imposibilitatea, reală, de a mai putea distinge între o lucrare care are un autor verificabil și folosirea ilicită a LLM. Pare că ne ducem îndărăt, la vremea lui Alan Turing și a celebrului său test care, după John Searle, este unul de comportament, de fapt: „Acesta spune că testul comportamental este concludent pentru prezența stărilor mentale.” Și suntem, astfel, în zona eticii. Cred că, și în contextul marilor temeri care au apărut deja, lumea academică și a cercetării are nevoie critică de o Nouă Etică. AI invită la parteneriat mintea, dar dacă menținem această distincție, AI poate modifica radical percepția asupra cunoașterii dizolvând, între altele, ideea de Sine și paradigma identitară. Întrucât educația și cercetarea, precum și inteligența artificială, se referă la viitor, trebuie să stăpânim corespondența lor și să facem acest viitor acceptabil din punct de vedere uman. (Marian Popescu)
Pentru Integritatea Academică
