-
- Mi se pare că am face mult BINE dacă am afirma, fără ezitare, credința noastră în valorile morale simple, într-o etica a cotidianului, a actului guvernării și a acțiunii politice. Mi se pare că am face BINE dacă, în universitățile noastre, am afirma deschis credința noastră că numai prin modul onest, corect, integru, responsabil în care funcționăm în cercetare și în relația cu studenții noștri, Educația ar putea deveni calea sigură a unei societăți românești normale, o lume a valorilor în care fiecare să ne regăsim. Acolo unde ne este locul. Tăcerea ne micșorează.
- Discutând cu colegi și colege, ideea că o universitate face eforturi pentru a dezvolta o cultură a Integrității, benefică, de fapt, pentru toți, apare ca un demers idealist-utopic-lipsit de șanse de reușită pentru că universitatea funcționează într-o „ramă” mai mare care nu e structurată, nu e gândită și din perspectiva integrității. Nu în România. Alți colegi și colege spun că eforturile sunt lăudabile, desigur, dar…. Și apare spectrul acela înfiorător al neîncrederii că așa ceva e posibil. Și atunci, pentru unii, e scuza perfectă pentru a nu mai face nimic ce ar pune în pericol „securitatea” academică PERSONALĂ. Și îi lăsăm pe studenți în afară. Oricum, „nu-nvață nimic”, oricum”vor numai diploma”. Poate că e așa. Dar scuză asta nepăsarea noastră? Indiferența noastră? Scepticismul nostru? Mistificările la care, uneori-de multe ori, participăm?
Vocea celor care cred că „orele” săptămânale nu sunt numai statul de funcțiuni și statul de plată, ci adevărate ÎNTÂLNIRI cu moduri de a gândi ale tinerilor care se formează, ar trebui să se audă tot mai răspicat, mai tare.
Ce urme lăsăm în mintea, în spiritul acestor oameni tineri?
- Pentru un universitar care vrea și poate să își îndeplinească onest obligațiile, este evident că ceea ce birocratic i se cere – de la evaluarea corectă, prin teme/subiecte de lucrări de parcurs și de finalizare semestrială care să evidențieze gândirea (nu memoria) studentului, la cercetarea științifică, pregătirea pentru și participarea la conferințe, participarea activă la dezvoltarea instituțională (departament, facultate, universitate, comsiii etc.), coordonare de lucrări (licență, masterat, doctorat), activitate în comisii de resort la nivel național sau internațional și etc. și etc – nu este dimensionat corect, responsabil, pentru a face efectiv, eficient învățământul superior centrat pe student. Cât despre construcția unui mediu universitar etic, integru, reticențele sau indiferența dacă nu ignorarea voită sunt, de fapt, la ordinea zilei. Ne plac mult complicitățile, complacerile și, în general, îngusta perspectivă asupra funcției noastre sociale ca membri ai comunității academice, mai degrabă decât claritatea morală a valorilor prin care să ne privim în oglinda noastră etică: ce vedem acolo?
- Dezvoltarea unei culturi a Integrității Academice e un motor puternic al unei autonomii universitare în care răspunderile unei instituții publice, transparente, sunt cel mai bine puse în valoare. Și servite. De noi toți. Cât vrem să știm, cât vrem să contribuim la un proces de lungă durată?
- Corupția academică este mai evidentă după apariția internetului, a posibilității accesării surselor online. O constată mari universități din lume, cele care au proceduri, coduri, regulamente puse la punct. E limpede că asta nu e suficient. Ce lipsește? Cum faci ca studenții să aibă reglate comportamente etice traduse în acțiuni conforme unor valori, principii etice? Ce s-a întâmplat cu ei și ele până la intrarea în universitate?
- E timpul să ne gândim serios la această problematică. E timpul să determinăm, în universitățile noastre, o preocupare mult mai consistentă, autentică, nu machiată de coduri, proceduri care sunt numai instrumente de penalizare în caz de academic misconduct, în direcția instalării treptate a unei culturi a integrității. Când votăm noile echipe de de conducere – la nivel de tutori de an, directori de masterate, de școli doctorale, de departament, consiliu profesoral, decanat, prorectorat, rectorat – ar fi bine să avem în vedere cum vor susține colegii și colegele noastre cultura integrității din propria comunitate.
- Legea nu îți spune cum să fii cinstit, corect, responsabil, de încredere, respectat. Cum ajungi, de fapt, la aceste valori, astfel încât ele să determine comportamentul tău în lume, dar și în relația cu tine?
