Drd. Cătălin Constantinescu-Mărunțel
În primele două texte din această serie am analizat mai întâi diferențele și asemănările dintre normele juridice și cele etice, iar apoi am trecut la examinarea unuia dintre modurile în care normele etice pot să fie utilizate în interiorul unei profesii. Am observat, astfel, cum Codul deontologic al barourilor din România (în continuare și C.D.A.R.) avea premisele necesare unui rol important, obligația generală de obediență a avocaților fiind expres prevăzută, atât în normele juridice legale, cât și în normele jurdice adoptate la nivelul organelor centrale ale profesiei (U.N.B.R.) Cu toate acestea, în final, cu greu s-ar putea spune că respectivele norme deontologice pot să fie aplicate direct într-o situație concretă. Aceasta se întâmplă din două motive. Pe de-o parte, deoarece normele etice prevăzute în cod au un grad extrem de ridicat de generalitate, fiind preferați termeni vagi, slab ori deloc definiți și cu multiple sensuri posibile. Pe de cealaltă parte, chiar și atunci când normele etice sunt ceva mai specifice, ele sunt de fapt copia unor norme juridice preexistente, caz în care nu vor mai ajunge să fie invocate decât în plan secundar. De fapt, în opinia noastră, singura utilizare practică pe care o mai poate avea în mod regulat C.D.A.R. este să ghideze interpretarea normelor juridice.
În consecință, cum se poate construi un cod etic care să poată fi folosit pentru a evalua în concret conduita unei persoane într-o situație specifică? Prin folosirea unor norme care, fără a-și pierde caracterul general, pot să fie direct aplicabile împrejurărilor în care se poate găsi destinatarul lor în exercitarea activităților sale profesionale. În continuare, vom încerca să ilustrăm cum funcționează acest principiu prin compararea prescripțiilor mai multor coduri de conduită cu privire la un subiect cu care ne confruntăm adeseori în activitatea universitară: conflictul de interese.
În subsecțiunea III.4 din C.D.A.R.[i],intitulată principiul evitării conflictelor de interese, pot fi găsite normele etice cu privire la modul în care un avocat ar trebui să gestioneze o astfel de situație. Noțiunea de conflict de interese nu este niciodată definită, dar ea ar putea fi dedusă din alin. (1) – (5), în care sunt prezentate tipuri de situații în care acesta ar putea apărea. Spre exemplu, se precizează că „avocatul nu poate asista sau reprezenta un client în condițiile în care interesele clientului sunt sau ar putea fi în conflict cu interesele altor clienți ori ale avocatului.” E neclar care sunt acele interese ale avocatului cu care se poate intra în conflict. Într-o manieră similară, în alin. (2) se precizează că „avocatul nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat, în prealabil, în legătură cu aspectele litigioase concrete ale cauzei”. La fel ca în exemplul precedent, pivotul întregului raționament nu este deloc definit: ce este considerat un aspect litigios concret? Este concret orice are legătură cu un litigiu, doar strategia procesuală sau doar acele elemente din strategia procesuală care urmează a fi folosite într-un anumit litigiu?
Pentru a face o paralelă cu situația din Universitatea din București, cu cât termenii sunt mai interpretabili, cu atât îi este mai greu unei comisii de etică „să analizeaze şi să soluționeze abaterile de la etică (…), pe baza sesizărilor sau prin autosesizare (…)”[ii].
Să luăm spre comparație câteva coduri de etică ale unor mari companii[iii] și să observăm modul în care au ales să evite problemele identificate mai sus. Aceasta ne ajută să observăm și un al doilea tip de sistem, anume cel în care normele etice își produc efectele în baza unor norme juridice contractuale, la rândul lor întocmite cu respectarea unor norme juridice legale.
Secțiunea III din Codul de conduită al Google[iv], intitulată Evitarea conflictelor de interes, poate să fie un foarte bun exemplu. Acesta începe prin două paragrafe menite să explice noțiunea de conflict de interese prin raportarea clară a noțiunii de interes privat al unui salariat la interesele companiei. Apoi este indicată o procedură prealabilă pentru prevenirea unor astfel de situații: salariatul se poate îndrepta cu o întrebare atât către șeful său, cât și către departamentul Etică & Conformitate. Apoi, noțiunea de conflict de interese este explicată, ilustrată cu exemple și prevenită prin oferirea de soluții preliminare în 11 scenarii care pot apărea la nivelul întregii organizații. Ultimul punct al secțiunii stabilește în sarcina departamentului pentru Etică și Conformitate (Ethics and Compliance) obligația de a informa periodic conducerea companiei despre tipurile identificate de conflicte de interese.
Starbucks a ales o abordare similară, tratând noțiunea într-o secțiune separată a codului său de conduită[v]. Se precizează încă de la început că „un conflict de interese există atunci când un interes sau o activitate personală interferează sau creează aparența unei interferențe” cu obligațiile salariatului față de companie[vi]. Apoi se precizează clar că Starbucks are obligația de a analiza la nivel central și raporta în mod periodic față de autoritățile competente conflictele de interese. Spre deosebire de Google, în acest caz s-a preferat plasarea accentului pe exemple practice, singurul domeniu în care s-a insistat prin crearea unor norme secundare fiind cel al oferirii, respectiv primirii de cadouri de la partenerii externi. În acest caz, codul precizează o limită valorică a cadourilor care pot fi oferite în decurs de un an și oferă multiple soluții pentru evitarea unor conflicte în aceste situații. În orice caz, există o obligație generală, clar precizată, a oricărui angajat de a se consulta în astfel de scenarii problematice cu departamentul pentru Etică în Afaceri și Conformitate (Business Ethics and Compliance), înainte de a săvârși fapta care l-ar putea plasa într-un conflict de interese.
Pentru al treilea exemplu, am ales un cod creat în mediul privat și care tratează subiectul într-un mod ceva mai succint. Scopul este de-a vedea care sunt ideile cele mai importante, păstrate în cod chiar și atunci când autorul preferă o un set de norme ceva mai compact. Astfel, codul de etică al celor de la Deloitte – Canada[vii] s-a dovedit a fi un bun subiect de analiză. Aceștia au ales să înceapă prin a preciza că un conflict de interese „indiferent dacă este real sau aparent, se produce atunci când un raționament profesional este afectat de influențe exterioare.”[viii] În continuare sunt menționate efectele pe care astfel de situații le pot avea pentru companie, precum și obligația fiecărui salariat de se feri de astfel de împrejurări. Apoi, într-o manieră similară C.D.A.R., sunt indicate șase situații concrete și conduitele pe care salariatul ar trebui să o adopte. La fel ca în cazul codului deontologic al avocaților, este criticabil faptul să sunt folosiți termeni fără a fi definiți. Spre exemplu, se cere evitarea activităților sociale personale cu clientul, fără a se stabili măcar niște repere în funcție de care să putem discerne acele împrejurări în care o astfel de conduită este, totuși, acceptabilă. În orice caz, precum Google și Starbucks, Deloitte subliniază la rândul său faptul că salariații ar trebui să-și prevină superiorii atunci când un conflict de interese poate apărea în viitor, fără a fi, însă, indicată o structură dedicată.
În lumina exemplelor analizate mai sus, dar și în textele anterioare, apreciem că putem trece la prezentarea unor concluzii preliminare cu privire la modul în care codurile etice pot funcționa la nivelul unor organizații precum universitățile din România:
1. Respectarea unor astfel de norme poate să fie impusă fie prin norme juridice legale, precum o lege a educației, fie prin norme juridice interne, precum regulamentele aplicabile la nivelul unității de învățământ. Bineînțeles, ar fi de dorit să fie folosite ambele sisteme în paralel.
2. Normele etice pot să servească fie la interpretarea normelor juridice (scop restrâns), fie chiar la reglementarea conduitelor angajaților, colaboratorilor și studenților (scop extins), fie pentru ambele scopuri.
3. Dacă se dorește reglementarea conduitelor umane în situații specifice prin norme etice, precum și stabilirea fără echivoc a situațiilor în care acestea din urmă sunt încălcate, este necesară definirea clară a termenilor folosiți, precum și a obligațiilor concrete pe care o persoană le poate avea într-o anumită circumstanță.
4. Totodată, este utilă crearea unei obligații (de serviciu) a fiecărui salariat de a se consulta cu structura responsabilă cu aplicarea codului etic în orice situație în care norma etică riscă să fie încălcată. În opinia noastră, o normă în acest sens ar trebui introdusă atât în regulamentele interne și în codul de etică, cât și în fiecare contract individual de muncă.
[i] Codul poate fi accesat la adresa https://www.unbr.ro/publicam-hotararea-consiliului-unbr-nr-26817-iunie-2017-prin-care-se-aproba-codul-deontologic-al-avocatului-roman-prevazut-in-anexa/, consultată la data de 18 octombrie 2020.
[ii] A se vedea atribuțiile Comisiei de Etică a Universității din București la adresa https://unibuc.ro/despre-ub/organizare/comisii/comisia-de-etica/, consultată la data de 18 octombrie 2020.
[iii] Precizăm că suntem interesați în primul rând de modul în care aceste organizații și-au construit codurile de conduită, privite în mod independent drept construcții etico-juridice. Suntem conștienți că unele, dacă nu chiar toate companiile oferite ca exemplu, și-au încălcat sau au fost acuzate de încălcarea unora dintre aceste norme. Aceasta este, însă, o discuție distinctă, legată de aplicarea (sau ignorarea) respectivelor coduri.
[iv] Codul poate fi accesat la adresa https://abc.xyz/investor/other/google-code-of-conduct/, consultat pe 18 octombrie 2020.
[v] A se vedea Starbucks, Business Ethics and Compliance. Standards of Business Conduct, p. 15 – 16. Codul poate fi accesat la adresa https://globalassets.starbucks.com/assets/eecd184d6d2141d58966319744393d1f.pdf, consultată pe 18 octombrie 2020.
[vi] Idem, p. 15.
[vii] A se vedea Deloitte, Code d’éthique, p. 10. Codul poate fi accesat la adresa https://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/ca/Documents/about-deloitte/ca-fr-apropos-code-dethique.pdf, consultat pe 18 octombrie 2020.
[viii] Ibidem.
