E cunoscut, în mediul academic, episodul de (ne)înțeles al unora dintre figurile publice, dovedite ca făptuind plagiat mai ales în teze de doctorat, care au vrut să renunțe la titlul de doctor obținut fraudulos.
Primul în serie a fost dl. V.V. Ponta, în 2012/2013, cel mai recent, așa cum excelent documentează Emilia Șercan, cel al fostului premier, Mihai Tudose care a cerut de două ori retragerea titlului. Cum s-a ajuns aici? Totul a fost organizat de către fostul ministru al Educației, Sorin Câmpeanu care a creat cadrul legal pentru a permite celor care au fraudat obținerea titlului, să ceară …renunțarea la titlu. Pentru a le permite să se lepede de un titlu pentru care, cei cinstiți, corecți, muncesc ani de zile. Ilogic, dar de înțeles când îți dai seama că trebuie să dai repede la „albit” propria imagine. Ce scrie în celebra ordonanță care permite spălarea rușinii pentru a o înlocui cu o alta pe „obrazul” ministerial:
„ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 94 din 29 decembrie 2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei
12. La articolul 168, după alineatul (7) se introduc două noi alineate, alineatele (7.1) şi (7.2), cu următorul cuprins:
„(7.1) Titularul unui titlu ştiinţific poate solicita Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice renunţarea la titlul în cauză. În acest caz Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice ia act de renunţare printr-un ordin de revocare emis în acest scop.
(7.2) Actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii ordinului de revocare. Procedura de renunţare la titlu, precum şi cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului ştiinţific se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice.”
Dar, cum se știe, ordonanța nu poate încă, deși în vigoare, să-și producă efectele căci …metodologia de renunțare la titlul de doctor nu a mai fost concepută.
Mai e mult de „curățat” în Educație iar una dintre primele operațiuni majore, în vederea unei Educații sănătoase, ar putea fi restructurarea vectorilor de etică și integritate în toată arhitectura școlarității: generală, gimnaziu, liceu, licență, masterat, doctorat. Nu ajunge să ai regulamente, sancțiuni, norme etc., ci, la fel de important, e să lucrezi pentru a realiza un mediul învățării neviciat de „infecții” educaționale, similare celor nosocomiale din spitalele noastre. Faptul că ne ferim să spunem „valori morale”, „bine”, „cinstit”, „corect”, ne arată cum corpul Educației suferă în continuare.
