Fantoma de la universitate: azi o vedem și…nu e?

Titlul e inspirat de Fantoma de la operă, celebrul musical al lui Andrew Lloyd Weber din 1986, bazat pe romanul cu același titlu al lui Gaston Leroux, publicat în foileton între 1909 și 1910. Celebritatea romanului, dar și a spectacolului – au fost mai multe puneri în scenă – indică misterul dramatic al unei fantome care bântuie clădirea Operei, comițând crime, terorizând pe cei vii. În final, când e crezută moartă, ea dă un semn care arată contrariul. E vie și îi va „vizita” pe cei vii răzbunându-se mereu. În Hamlet, fiul „întâlnește”, la începutul piesei, fantoma tatălui care îi cere răzbunare pentru ce i s-a întâmplat, pentru moartea sa.

Cele de mai sus sunt provocate de întâmplarea că, de curând, am dat peste câteva pagini în care pregăteam discursul de acceptare a Premiului GDS pe 2015 care mi-a fost acordat pentru ce am făcut la și cu Comisia de etică a Universității din București pe care am condus-o între 2012 și 2016. Am intitulat discursul: Fantoma de la operă: Plagiatul. Iată paginile care mi-au folosit pentru discursul de 20 de minute, rezumând cele de mai jos, spus liber iar nu citit.

” Grupul pentru Dialog Social

Alocuțiune 04.02.2016, ora 17.00

Titlu: Fantoma de la universitate: Plagiatul

I  INTRO  4’

mulțumiri, rolul meu…-rector, reparare erori, autorități erori, decredibilizare, 2012 numirea, amintire

1. Mulțumiri GDS, Consiliului director pentru acest premiu care scoate în evidență rolul meu, al Comisiei de etică a UB, al UB și al rectorului său, profesorul Mircea Dumitru, în a repara erori ale trecutului, în a susține consecvent afirmarea unui reper moral în lumea academică, în a atrage atenția autorităților asupra unor grave erori comise în cadrul legislativ, care au decredibilizat universitatea românească.

Există multe moduri de a interesa, dar există și multe moduri de a plictisi. Spunând câteva lucruri despre fantoma de la universitate, voi încerca să vă plictisesc acceptabil și, poate, să vă interesez rezonabil. 

Azi este 4 februarie. Uitându-mă pe un site care listează evenimente memorabile în istorie, am dat peste unul singur care e legat de universitate: în această zi, în 1849, s-a deschis Universitatea din Wisconsin, cu o singură cameră și 20 de studenți. Atât. Azi, universitățile noastre sunt mult mai mari. Expansiunea universitară, extensia pragului de educare și acoperirea geografică, socială și economică a acesteia, au impus, alături, de necesitatea unui număr cât mai mare de tineri educați, de cadre didactice competente, apte și de predare și de cercetare, a produs însă și un proces inflaționist care a convocat progresiv și o birocratizare excesivă a Educației.

2. Amintire personală. În 2012, când dl. rector Mircea Dumitru a numit actuala Comisie de etică,  ce se apropie curând de finalul mandatului său de patru ani, nu prevedeam că activitatea mea de până atunci va include și o direcție cu totul nouă: lumea eticii și integrității academice. Fiind format în celebra școală a Filologiei din București, unde citarea, referențierea, folosirea corectă a muncii altora intrau, ca să zic așa, în aerul pe care îl respiram, după un liceu foarte strict în ce privea copiatul, nu mi-am pus decât rar problema că plagiatul în universitate are formele și magnitudinea pe care urma să le descopăr. 

Desigur, nu aveam cum să uit primul șoc în această privință când pregătind lucrarea de licență și citind un autor român, deodată au început să îmi vină în minte aceleași propoziții, dar…în engleză! Eram în anul 3, eram căsătorit, și, găsind repede lucrarea aceea în engleză, am realizat, cu soția mea, o scenetă sui generis: eu citeam  din engleză și traduceam în română, ea îmi confirma din lucrarea în română. Era o teză de doctorat din anii ’20 a unui suedez, din care autorul român luase, prin traducere, o felie de aproape 10 pagini! L-am semnalat, dar mi s-a spus, cu umor, că se știa că profesorul mai dă rateuri cu ghilimelele. Acum știu că dădusem peste un tip clasic de plagiat. Plagiatul prin traducere. Aveam o memorie foarte bună, pe atunci! Acum știu că îngăduința prelungită față de plagiat produce consecințe profunde în educație.

II  FANTOMA TATĂLUI LUI HAMLET 5’

Plagiatul apare și e tot mai frecvent practicat și ca urmare a acestor procese.

Plagiatul e trecut. Când este descoperit, „crima” a fost comisă. Confruntarea între „original”, textul sursă și textul țintă  e, de cele mai multe ori, o dezbatere, un mod retoric de a produce argumente pro și contra pentru a dovedi sau nu că e vorba de rapt, furt și înșelare.

În orice caz,  plagiatul presupune o acțiune.

Situații: împrumutul, copiatul ilicit cu bună știință, în necunoștință de cauză, defectuos (accident : ghilimele lipsă). 

Cele două moduri de a gândi plagiatul: ca însușire de text, ca înșelare.

Apare și dispare întocmai ca fantoma tatălui lui Hamlet.

III   IMPLICAȚII și COMPLICAȚII 5’

Literatura de specialitate dedicată plagiatului îl consideră din șase puncte de vedere: Tehnic, Moral, Legal, Filosofic, Psihologic și Cultural.

1. Tehnic, pentru că el poate fi comis în 10 feluri cum au fost ele identificate, mergând de la evidentul copy-paste la parafrazarea de tip „mozaic”. Gravitatea sa diferă în funcție de tipul de plagiat, de situație (opera sursă a fost sau nu publicată, a fost adusă atingere dreptului de autor, există o plângere penală, e vorba de un autoplagiat și de ce circumstanțe anume l-au permis: concurs pe post didactic, drept de autor etc.) și de intenție: a fost comis sau nu cu intenție.
2. Moral, pentru că e expresia înșelăciunii și a obținerii nemeritate a unui rezultat; mai mult, el cancerizează moral colectivitatea căci înșelăciunea  reușită se propagă rapid în colectivul școlar. Trebuie adăugat și aspectul religios: dacă…..Profesoratul poate fi văzut și din perspectiva eticii unei profesii instituționalizate, spre deosebire de profesiile liberale. Aici conduita etică individuală intră într-un acord sau dezacord cu codul de etică al universității și al profesiei (vezi cazul în curs al profesorilor care au dat recomandări deținuților)
3. Legal, pentru că devine coșmarul plângerilor penale atunci când există o parte vătămată; și ea există pentru că drepturile de autor, morale și de  proprietate intelectuală, pot fi prejudiciate. Legislația statelor moderne ajunsese la un nivel relativ egal privind recunoașterea acestor breșe provocate de plagiat în chestiunea drepturilor de autor, dar internetul, social media propagă mult mai rapid defecțiunile de tip plagiat decât poate legiuitorul reacționa prin noi dispoziții legale. Competiția este unfair! Să mai adaug apetitul scăzut al cadrelor didactice de a sesiza plagiatul, înșelăciunea de teama pierderilor pe care le-ar suferi: timp, resurse etc.
4. Filosofic, pentru că ridică problema raportului între memorie și amintire, între original și copie care, după Platon, Aristotel până târziu, în Iluminism, nu insista prea mult pe Autor ca producător al originalului. Cu Iluminismul, însă, chestiunea autoratului devine mai pregnantă iar raportul între Original și Copie este reglementabil.
5. Psihologic, pentru că este vorba de chestiunea Memoriei, a amintirii și a modului în care funcționăm noi, prin imitație, repetiție, copiere. Se știe că pierdem 20% din ce am învățat, după o zi, cam 40% după trei zile, și aproape totul după o săptămână.
6. Cultural, pentru că referă asupra Autoratului, a practicilor culturale privind producția de text, imitația și copierea, transmisia culturală a operelor.

„‘Cheating is a mindset; it grows like a cancer.” Înșelarea e o mentalitate. Se dezvoltă ca un cancer. (Kenneth C. Petress, „Academic Dishonesty: A Plague on Our Profession,” Education 123, no. 3 (2003), http://www.questia.com/read/1G1-100806954/academic-dishonesty-a-plague-on-our-profession.)

IV   FINALUL DIN HAMLET 3’

Într-o lume a textului, existența plagiatului este garantată.

Declinul memoriei, favorizată de facilitățile incredibile ale Internetului, presupune că, dacă problema stocării (care e o funcție a memoriei – v. Platon/Aristotel și apoi Renașterea) dispare, rămâne cea a „programării” textuale, a softurilor care permit elaborarea noului text.

Cuvintele-cheie ale adresării fantomei tatălui către Hamlet: Amintește-ți, Răzbunare

® pentru Final: când e descoperit, plagiatul consfințește „crima comisă” iar , ca în finalul din Hamlet, când sosesc Fortinbras și armata sa, totul a fost comis deja. Comisia de etică, precum norvegii lui Fortinbras, constată dezastrul. Hamlet se răzbună când adevărul e revelat. Plagiatul se răzbună pe cel/cea care l-a comis, atunci când este dovedit.

V   3’

Ce poate face universitatea în România?

• Un document programatic asumat de MEN privind copiatul și plagiatul, modul corect al citării și problemele autoriatului. Acesta trebuie să prevadă modul practic în care ciclurile școlare: primară, gimnnaziu, liceu, universitate, vor colabora în vederea unei culturi consistente a eticii și integrității în mediul de predare-învățare-evaluare.
• Instituirea unei Autorități unice, la nivelul Universității, specializată în tratarea cazurilor de plagiat ale cadrelor didactice.
• Instituirea unui Birou al Studenților care să trateze problematica plagiatului în cazul studenților, prin colaborare precizată cu mecanismul de la nivelul facultății creat pentru evaluarea malpraxisului academic.
• Introducerea seminariilor privind Scrierea academică cu durată de 2 semestre în ciclul de licență. Crearea unui modul special, la nivel de masterat, pentru problemele referențierii corecte, evitării malpraxisului în cercetare și scriere academică. 
• Depozitarea electronică a lucrărilor de licență, masterat și doctorat pentru a evita, în cazul sesizărilor de plagiat apărute în timp, lipsa de acces la lucrări ce vor fi fost deja casate.
• Evidențierea tipurilor de plagiat și a sancțiunilor corespunzătoare, postată pe site-ul universităților.
• Crearea unui modul special pentru cadrele didactice pentru dobândirea competențelor privind sfera morală, culturală, academică și tehnică a plagiatului și integrității academice.
• Prescrierea unor obligații precise ale directorilor de studii, tutorilor de an, coordonatorilor de lucrări de licență, masterat, doctorat în ce privește etica și integritatea academică.
• Crearea unui mecanism la nivelul facultății care să presupună evaluarea, în primă instanță, cu propunerea de sancționare eventuală, a cazurilor de malpraxis academic.
• În proiectul managerial în vederea candidaturii al directorului de departament, directorului Școlii doctorale, decanului, rectorului, să apară obligatoriu modul concret de instalare, în viitorul mandat, a soluțiilor privind cultura etică și a integrității în mediul de predare-învățare-evaluare.

NOTĂ: Cele de mai sus trebuie coroborate cu cadrul legislativ existent. Unde e cazul, acest cadru legislativ trebuie modificat. „