Institutul de la Geneva (IRAFPA) a primit în ultima perioadă mai multe semnale privind fenomenul îngrijorător al „productivității” unor autori care, spun cercetătorii, autori experimentați, nu au cum, într-un interval rezonabil de timp și resurse, să publice atât de multe articole. Decât cu abandonul unor standarde de integritate a cercetării. Mai jos, comunicatul IRAFPA. CARFIA susține demersul ce trebuie făcut de către structurile academice, departamente, facultăți, universități privind insistența pe calitatea lucrărilor publicate decât pe cantitatea/numărul lor, singurul criteriu, de fapt, avut în vedere, de foarte multe ori, la diversele forme de evaluare, avansare în cariera didactică și de cercetare.
” IRAFPA primește de ceva timp situații sau observații care relevă, pe de o parte, temeri din partea cercetătorilor din diverse discipline cu privire la fenomenul hiper-editorilor și, pe de altă parte, indicii îngrijorătoare privind integritatea academică a publicațiilor unora dintre aceștia.
Într-un număr de cazuri este clar, sau pur și simplu probabil în altele, că umflarea numărului de publicații atribuite unui autor sau unui grup mic de autori este posibilă doar prin renunțarea la o serie de principii cheie ale integrității academice.
Cercetătorii experimentați din toate disciplinele apreciază timpul și resursele necesare pentru a finaliza o lucrare. Îngrijorarea lor apare în momentul în care cantitatea de publicații ale unui autor nu mai este în concordanță cu volumul de timp și de resurse pe care un cercetător trebuie și poate în mod rezonabil să le dedice acestora.
Hiper-publicarea se poate baza pe mai multe procedee, cum ar fi : autoplagiatul și plagiatul (în special cel interlingvistic), adăugarea numelor unor autori care nu au contribuit la articol, falsificarea sau fabricarea de date sau tratamente pentru a „merge mai repede”, „a face ceva nou” sau a întări o teorie, utilizarea tehnologiilor într-un mod neloial (de exemplu, utilizarea inteligenței artificiale pentru a scrie tot sau o parte a unui text), utilizarea fabricilor de lucrări la comandă sau a fabricilor de articole, manipularea revistelor cu redactori complice, etc. Recurgerea la unul dintre aceste procedee frauduloase variază de la un domeniu științific la altul și, atunci când are loc, implică adesea singularități disciplinare.
Mai mult, pentru ca hiperpublicarea să se dezvolte, este nevoie de complicitatea mai mult sau mai puțin conștientă și mai mult sau mai puțin activă a cercetătorilor și editorilor de reviste implicați în aceleași rețele academice. Instaurarea acestui fenomen de hiper-publicare este, așadar, rezultatul altor încălcări ale integrității care au ca matrice legături interpersonale sau conflicte de interese: publicații în rețele de oportunitate, autori invitați, susținerea unor reviste de slabă calitate etc.
Prin urmare, este esențial să lansăm această alertă, astfel încât diferitele instituții științifice și conducătorii acestora să acorde atenție celor mai semnificative cazuri din cadrul lor.
Hiper-publicarea, ca simptom al strategiilor sau tacticilor care încalcă integritatea academică, reprezintă un risc colectiv care nu mai poate fi minimizat sau ignorat. Dacă lăsăm acest simptom fără control, punem în pericol reputația atât a cercetătorilor, cât și a instituțiilor academice. De asemenea, sunt puse în pericol realitatea și calitatea contribuțiilor la progresul cunoașterii.
În prezent, este cunoscut faptul că productivismul în materie de publicații este legat atât de condițiile actuale de avansare în carieră, cât și de sistemele de remunerare (cel puțin în anumite discipline și instituții) care au creat o formă de stimulent financiar pentru cantitatea (mai degrabă decât pentru calitatea) publicațiilor. Acest lucru îi împinge pe autorii și cercetătorii cel mai puțin preocupați de integritatea academică pe calea delincvenței academice.
Dacă instituțiile academice nu abordează problemele ridicate de hiperpublicare, ele vor contribui inevitabil la declinul și ștergerea științei ca o componentă esențială a culturii democratice. Responsabilitatea lor societală academică (RSA) este deja angajată.”
(v. https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:7020414591830478848/)
(IRAFPA, 12 ianuarie 2023)
