Hărnicia prostului? Sau intenție în formă agravată?

Propunerea unei noi legi pentru învățământul superior continuă să provoace luări de poziție, puncte de vedere, comentarii. Individuale. Cu excepția ANOSR, asociația națională a studenților! Întâlnirea de la guvern cu responsabilii consorțiilor universitare e – după cum stilul și conținutul comunicatului emis de guvern o arată – asemănătoare cu ședințele cu „activul de partid” de dinainte de 1989. Consorțiul Universitaria a insistat foarte mult pe bani. Împreună cu guvernul, consorțiul a emis alt comunicat din care rezultă limpede că s-a bătut palma. Dar…rectorul UB vine ieri , 1 august, cu precizări importante privind refuzul ministerului de a lua în considerație propunerile făcute. (https://unibuc.ro/marian-preda-rectorul-universitatii-din-bucuresti-interviu-legea-educatiei-nationale-2022/). Rămâne însă palma groasă a eticii și integrității academice – plagiatul, CNATDCU – care a venit firesc pe obrazul universităților din România. Președintele s-a interesat și el de subiectul ce agită zilele acestea și, cu formulări minim invazive, produce repede o reacție a ministrului ș.a.m.d.

Punerea în discuție publică a proiectului într-o perioadă de vacanță, de caniculă și de îngrijorări privind asaltul pandemic în curs, maniera în care a fost făcută spune mult despre hărnicia prostului: nu știe, nu vrea să știe, nu acceptă că sunt alții care știu, nu aude decât vocea comanditarului – care nu vine dinspre zona specialiștilor ( să faci un proiect atât de important în aerul condiționat din birouri ministeriale, ce absurdă înțelegere a fenomenului!, fără să accepți, să inviți specialiști de marcă în elaborarea proiectului) – și acționează harnic, zilnic, difuzând eroarea de sistem cum gazul sarin la metrou. E un terorism soft modul în care e condusă toată această Operațiune de „înnoire” a legislației Școlii. Victime: elevii, studenții și familiile lor. Victima majoră: societatea românească ce va fi tot mai lipsită de soliditatea competențelor.

Un articol excelent al lui Răzvan Rughiniș (https://www.contributors.ro/din-lac-in-put-cu-noua-lege-a-educatiei-saltul-spre-feudalizarea-invatamantului-universitar-romanesc/) atrage atenția încă odată asupra riscului major produs de propunerea legislativă. Observasem și eu, ca și alții (nu mulți) că activitatea universitară este evaluată preponderent pe partea de cercetare a cadrelor didactice și mai puțin pe cea didactică. Cum încă la noi nu e oficializat ca lumea statutul cadrului didactic universitar și ca cercetător, colegii și colegele se văd în situația ingrată de a forța cât mai mult publicarea de articole științifice cotate ISI, câștigarea unor grant-uri pentru a obține cât mai multe puncte…care ajută în carieră. Punctele nu înseamnă neapărat valoare științifică. Derapajele majore care se produc de mai bine de un decenii privind inflația artificială a prestigiului științific măsurat și expus prin indici scientometrici e acum de natura evidenței. Plătești revista care îți publică articolul, revista obținând acreditarea unui factor de impact cât mai ridicat. E, de fapt, un business care e scăpat de sub control și care deschide marea poartă a imposturii științifice, poartă pe care intră și cercetători valoroși. Dar când ești în „poză” cu incompetenți, corupți, ceva din stigma acelora se lipește și de tine. Și nu e corect.

Cât de mult luptă universitățile noastre pentru corectitudine? Cât de mult investesc în programe de etică și de integritate academică? Aproape nimic. La ultimele alegeri universitare am avut curiozitatea să caut în programele candidaților cuvântul „etică”, cuvântul „integritate”: la unii nu apar aceste cuvinte necum o parte a programului, distinctă, privind subiectul! Propuneri lipsite de etică din noul proiect (vezi chestiunea numărului de mandate a rectorilor sau termenul de trei ani privind plagiatul după care acesta…nu mai există legal) indică limpede complicitatea de sistem. Sau neaderența la valori morale. Elevii, studenții sunt, pentru mulți, un număr. Nu persoane. Aceste persoane se presupune că vor dobândi, în facultăți, acel tip de cunoaștere, acele competențe care, apoi, să fundamenteze construcția, dezvoltarea economic, socială a României. Ce se regăsește din toate acestea în noul proiect? Ce ni se întâmplă de mai mulți ani în Educație indică limpede că nu suntem pe drumul cel bun. De fapt pe niciun drum. Fără busolă, harta Educației e un peisaj dezolant unde te pierzi. Căci anii școlari trec, copii de azi vor fi adulții de mâine. Produse ale unor „experiențe”/”experimente”(?) legislative în răspăr cu o viziune solidă, sănătoasă despre rolul și structurile Educației.

Spread the love

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.