Decizii, salutare, cu un con de umbră

Universitatea din București a comunicat pe 18 martie decizia de concediere pe motiv disciplinar a dnei Carmen Vioreanu, abuzivă în comportamentul său față de studenți, conferențiar la Departamentul de sudeză de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. După ce aceeași universitate decisese exmatricularea studenților de la Drept, care se organizaseră în vederea fraudării unor examene desfășurate online. După ce Consiliul Național de Etică a hotărât, pentru a doua oară (prima, în 2012), că dna Ramona Lile, rector al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad a plagiat în mai multe articole și volume și a sancționat-o cu retrogradarea de la prof. la conf. cu interdicția ca timp de cinci ani să nu poată participa la…

Ce au în comun aceste sancțiuni universitare care sunt, de altfel, salutare, și care indică mai degrabă excepționalitatea decât o strategie care să prevină repetarea faptelor incriminate. Oricum, e pozitiv faptul că UB, în primul rând, își asumă public- n-ar fi prima oară, de altfel – gestionarea unor fapte reprobabile comise atât de profi cât și de studenți și acționează conform propriilor norme, valori, înscrise în Lege, în Cartă și în Codul de Etică. Ca întotdeauna, în astfel de situații, în care o universitate iese public și analizează, sancționează deraieri etice și de integritate, întrebarea care apare e: de fapt, cunoaștem realitatea etică și de integritate din universitățile noastre astfel încât să putem elabora un cadru normativ, strategii de prevenire a reprobabilului și de instalare a unei reale culturi etice și de integritate?

Pun întrebarea – nu e prima oară, de altfel – pentru că am în vedere ceea ce rămâne în umbra celor trei sancționări. Și anume :

  1. Exmatricularea studenților de la Drept, justificată de prevederea regulamentului facultății, solidarizarea altor facultăți de Drept din țară în jurul colegilor de la București pentru a-i susține presupun că moral în decizia lor (nu intru în detalii despre cum a fost luată), indică fără dubiu tipul de reacție imperativă, de natura urgenței, autoritară. Studenții au fost exmatriculați pentru că au „meritat”-o. După faptă, și…răsplată. Dar…Am făcut noi ceva, s-au solidarizat cei de la Drept pentru a face ca astfel de deraieri să nu se (mai) producă? Au revăzut modul de susținere a cursurilor și, mai ales, al evaluării studenților? Tot la Drept nu se anulase un examen cu peste 700 de studenți pentru că dna prof. dăduse aceleași subiecte de cu un an înainte? Dincolo de interviuri și comunicatul privind exmatricularea, nu regăsesc nimic asumat în ce privește acțiuni care să schimbe ceva astfel încât vulnerabilități de etică și integritate să nu se mai producă. Un curs de Etică și Integritate nu mai ajunge, pur și simplu!
  2. Concedierea dnei conf. Carmen Vioreanu e rezultatul acțiunii unei comisii disciplinare ordonată de rectorul universității. Au fost audia/ți/te studen/ții/tele care depuseseră plângeri privind comportamentul abuziv al dnei conf., dar și dna conf. însăși. Analiza a indicat adevărul celor afirmate de către cei/cele care s-au plâns. Sancțiunea a fost dată în concordanță cu prevederea din Legea Educației, Secțiunea a 7-a, „Sancțiuni disciplinare”, de la art.312, alin.2, lit.”e”: „desfacerea disciplinară a contractului de muncă”. Dar…mărturiile privind abuzurile dnei conf. indică faptul că ele s-au petrecut pe durata a cel puțin un deceniu. Întrebare: nu a știut nimeni din comunitatea academică a facultății de acestea? Greu dacă nu imposibil de crezut. De ce dna. a „evoluat” astfel fără să fie deranjată atâta timp? Problema mai generală: prețul acestei „complicități”, a acestei omerta a colegi/elor este mare. Studenți care nu mai regăsesc în profi partneri, profi al căror comportament în contra normelor etice e cunoscut, dar nu denunțat. Cine plătește?
  3. Sancționarea dnei rector de la Arad de către Consiliul Național de Etică, pentru a doua oară și pentru aceleași fapte, de plagiat, justificată, desigur, de expertiza excelentă făcută de cei trei colegi desemnați, lasă într-un con de umbră primejdios următoarele: fiind a doua oară, sancțiunea decisă, o menține pe dna. în universitate, inaugurându-se, astfel, exemplul negativ care persistă. Și dna mai e și rectoră! În situația aceasta, dincolo de CNE, CEMU avea ocazia de a se autosesiza și…constata că legea ar presupune modificări pentru a permite acordul între gravitatea faptei și sancțiune în situații precum aceasta. Altfel, exmatricularea studenților de la Drept apare excesivă în raport cu cazul rectorei de la Arad. Și, cum se știe, e mai…ușor să pedepsești studenți decât profi.

Cred că e momentul, încă unul, care sper să nu fie ratat, în care să demarăm o structurată, profilactică acțiune de regândire a ceea ce facem cu valorile morale, cu vulnerabilitățile de etică și integritate din universitățile noastre, prin gândirea și punerea în operă a unei strategii consistente. Măcar la nivelul Consorțiului „Universitaria”. Cele trei situații de mai sus sunt cele cunoscute acum public. Par excepții. De la ce regulă, de la ce practică etică și de integritate universitară?

Spread the love

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *