Revistele de pradă

O revistă…științifică din domeniul Medicină care publică, contra cost, articole ce – asigură revista – vor fi supuse avizării în regim peer-review, s-a făcut de râs. Patru persoane au trimis un „articol” despre efectele consumului de hydroxychloroquină și azithromycină care ar preveni…accidentele de trotinetă! „Cercetarea” a fost făcută, scriu autorii, din biroul lor tip Ikea și într-un parking pustiu unde li s-a cerut subiecților să se lanseze de pe o pantă spre un zid cu trotinetele. Cercetarea a concluzionat că consumul celor două substanțe ar preveni accidentele de trotinetă. Pus în ramă academică, cum se cere, cu citări și bibliografie și etc, articolul a fost publicat. Între cei citați este și profesorul F. Hantome de la Universitatea din Melon („melon”=”pepene”, în fr.) –, critic față de un presupus lobby „Big Trottinette”. Autorii mai menționează că „l-am primit pe președintele republicii pentru a discuta rezultatele și el a fost încântat”. Râsul homeric online de după, a determinat revista să îl retragă după 30 de ore. Pe motiv de…”suspiciuni de fraudă științifică”! Dar demonstrația fusese făcută. Nimeni nu citise în redacție textul cu pricina! (Sursa: https://www.francetvinfo.fr/sante/maladie/coronavirus/chloroquine/comment-une-etude-fumeuse-sur-les-trottinettes-et-l-hydroxychloroquine-a-pu-etre-publiee-dans-une-revue-scientifique_4073359.html)
În literatura specializată în etică/integritate academică astfel de reviste se numesc „predatory reviews”. Mai multe site-uri chiar le listează (https://predatoryjournals.com/journals/ sau https://beallslist.net) ia la noi Asociația bibliotecarilor a publicat un „Ghid de identificare a publicațiilor pseudoștiințifice” (mulțumesc lui Robert Coravu pentru semnalare). Articolele publicate acolo au un impact științific redus, sunt citate rar, conform unui articol din 12 august a.c. din Scopusjournals.info (care e și sursa foto)
Întrebare: se uită cineva pe CV candidaților la posturi universitare și de cercetare? La noi, în universitățile noastre? Credem că mai degrabă nu: comisiile de concurs ar trebui să știe de ce fel sunt acele reviste științifice, acele edituri menționate de candidat/ă. Știu? Cum, la fel, link-urile furnizate de candidați în CV către diverse conferințe, proceedings etc. Face cineva asta? Măcar prin sondaj. Atenție: nu e vorba de a generaliza suspiciunea, ci de a da substanță culturii etice și a integrității în mediul academic.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *